Stefan cel Mare, după o bătălie crancena, reuseste sa scape cu viata, impreuna cu un mic grup de osteni. Pe urmele lor oastea otomana, cata frunza si iarba. In depărtare se vede o pădure. Stefan:
– In pădure!
Cand ajung in pădure, Stefan comanda:
– Toata lumea sus in copaci!
Peste o leaca de vreme, ostenii in copaci, agătati de craci, incep sa se nelinistească:
– Mai stăm asa, Măria Ta?!
– Mai stati mă, ca abia acum intră turcii in pădure!
Peste un timp, iară:
– Sa mai stăm, Măria Ta?
– Mai stati, mai stati ca acuma trec pe sub noi!
– Da’, Măria Ta,… dar măcar caii putem sa-i lăsam jos?!
