Rachela pe patul de moarte:
– Itzic, trebuie sa-ti marturisesc ceva. Aztrulica asta mic, copilul nostru, nu e al tau.
– Dar cu cine l-ai facut?!
– Cu studentul care a fost in gazda la noi.
– Pai, cum l-ai convins?
– I-am dat bani.
– De unde ai avut tu bani?
– Din buzunar, de la tine.
– Azi atunci, de ce zici ca nu e al meu?
