Seara tarziu in noapte, bufnita se trezeste cu o foame de lup. Se uita din varful unui copac in zare si isi ia zborul in cautarea prazii. Dupa cateva ore obositoare de zbor se aseaza in varful unui siloz si se pregateste sa se napusteasca asupra unui soricel amarat…cand deodata vede atintiti asupra ei niste ochi mari, insangerati cu o privire disperata.
Cine este?
intreba bufnita.
Sunt eu Vrabiuta, raspunsera ochii cei mari.
Si de ce ai ochii asa mari vrabiuto?
Pentru k ma c…….aaaaaaaaa………….c!!!
