Un pescar cu sticluţa de vodcă lingă el. La un moment dat, prinde peştişorul de argint. Dă el să-l arunce, da’ ăsta ii vorbeşte:
– Stai că-ţi indeplinesc o dorinţă.
– Du-te, băi, in p1zda mă-tii!
– Stai, băi fraiere!
– Bine, băi… de acu’ să mă piş vodcă.
– OK.
Aruncă ăsta peştişorul. După un timp, se termină sticla lui de vodcă. Stă ăsta ce stă pe ginduri şi pină la urmă ia sticla şi se pişă in ea. Miroase… vodcă. Bea… vodcă. Vecinu’ se uită la el ca la felu’ paişpe.
– Ce faci, băi, acolo?
– Beau vodcă.
– Du-te, băi!
– Ia şi gustă!
Vecinul, iute la minie ii dă una peste mină şi sticla zboară şi se sparge de o stincă. Ăsta ia un ciob şi i-l dă vecinului să-l miroasă. Ăsta miroase.
– Votcă, băi, chiar ai avut dreptate.
– Vezi, băi, fraiere… acu’ dacă ai spart sticla, treci şi ia de la sursă…
