Mai mult, si mai mult, pe tot corpul ei, mainile lui se plimbau cu nesat asa cum se intampla… nu-si aducea aminte
exact, cam cu 4-5 ani in urma. Senzatii pe care le credea uitate se intorceau. Memoria sentimentelor era vie, si o
ajuta sa raspunda la fel. Mangaierile se ingramadeau, se repetau, el o invaluia, o intorcea. Acum era ca un virtej
de senzatii de nedescris. Deodata… nimic. Absolut nimic.- Ce s-a intimplat? intreaba ea, surprinsa. Te rog, nu te
opri, mai vreau!- Shhhh… incerca el sa o linisteasca, gata, am terminat! – Cum adica ai terminat??? – Gata, am
gasit telecomanda, dormi linistita!…
